Crâmpeie de trecut – Amintiri despre cel care a devenit strain (AyurDidi)

ImageAm poza asta de la Ania. Poza originală este inconjurată de o margine albă, ca un paspartu încorporat în fotografie. Iar marginea asta albă are în partea stângă jos un mic defect: o găurică de mărimea unei gămălii de ac, acolo de unde poza fusese prinsă cu cleştisorul special, pusă la uscat după ce amintirea fusese tranferată din film, pe hărtie fotografică. Era un singur atelier în Agra care putea face genul ăsta de poze, cu ramă albă, iar Ania îşi developa mereu pozele acolo.  Aşa că ştiu sigur că e de la ea.

Poza este făcută de Ania în ultima noastră zi în McLeod Ganj, exact înainte de a ne urca în autocarul care urma să ne  ducă înapoi spre Delhi, apoi Agra, apoi acasă, la o viaţă care niciodată nu avea să ne mai pară ca înainte.  Încă din ziua când a fost făcută poza, am ştiut că o să-mi fie dor de noi. Deşi cu toatele am păstrat legătura, şi chiar ne-am vizitat de câteva ori de-a lungul anilor, am crescut în direcţii diferite, iar prietenia noastră s-a răcit treptat. Dar astăzi, în timp ce scriu pe blog, sper că prietenii mei de atunci au păstrat amintirea aventurilor noastre.

Mi-e foarte dragă fotografia asta; surprinde esenţa prieteniei, a tinereţii, a fericirii, toate reunite sub o rază de soare . Pentru mine, aceasta nu este doar o fotografie, ci o parte palpabilă dintr-o perioadă foarte frumoasă.