Scrisoare de aproape

Zam e prietena mea cea mai bună. Nu mai cred în ierarhizarea prieteniilor, e adevărat. Iar cu Zam relaţia se răceşte. Dar Zam e tot cea mai bună prietenă. Mi-a scris scrisoarea asta:

“Mă tot gândesc de ani buni că poate-ar trebui să-ţi reproşez ceva ce mi se pare că te limitează şi te îndepărtează, însă pentru că ştiu că n-ai schimba-o, nicicând nu m-am găsit motivată să o fac. Te consider o tipă inteligentă şi precoce, cu o mare capacitate de a duce la bun sfârşit sarcini şi de a privi majoritatea lucrurilor cu destulă maturitate. Totodata eşti o rebelă şi pe cât eşti de sociabilă, pe atât eşti de singuratică. Ceea ce, însă, îmi ridică mie un semn de întrebare este tipul tău de independenţă. Te văd mereu condiţionată de prezenţa unei persoane sau alteia de a face lucruri care te-ar ajuta să progresezi. Nu te văd niciodată dornică de a pleca singură în lume sau într-o călătorie lipsită de companie emoţională. În ultimii ani mi-am pierdut speranţa de a te mai avea ca singura tovarăşă in aventuri. Cănd îţi propun să urcăm doar noi două pe munte sau să fugim doar noi două la mare, apare o reticenţă, o dorinţă de a mai alătura nouă alţi câţiva oameni care este foarte posibil să te limiteze. Nu e vorba, că ştii că sunt dependentă de iubire fizică şi platonică şi că sunt mai în apele mele când am un partener, dar uneori mi se pare o necesitate să ai doar un om lângă tine. Şi aici nu e vorba doar de relaţia cu mine, însă eu nu te-am văzut niciodată exprimându-ţi dorinţa de a face o călătorie, de a petrece o perioadă de timp doar cu un singur om, nici chiar fie-ţi el iubit sau amant.
O relaţie în doi, dacă partenerii sunt open minded, te ajută să evoluezi şi să te maturizezi enorm. Obligativitatea de a suporta şi de a te bucura doar de un individ o perioadă continuă şi permanentă este un test prin care te poţi cunoaşte mai bine şi te poţi pune la încercare. Nu e de ajuns să păstrezi iluzia că ai putea să o faci…pune-te la încercare!
De ce nu-ţi iei prietenul să plecaţi doar voi 2 trei zile la munte sau de ce nu mergi doar cu mine un weekend la Maramureş? Pe-un om îl cunoşti de 10 ori mai mult şi te apropii de dânsul când sunt doar 4 ochi la mijloc.
Am citit “Mara”. Una dintre tradiţiile care erau descrise acolo era următoarea: Dacă un om dorea să iasă maestru în fie el orice dorea şi să îşi poată deschidă propria afacere şi să-şi câştige respectul suprem, el trebuia să facă următorii paşi: să lucreze între 3 şi 5 ani la un maestru, apoi să plece singur în lume 2 ani lucrând pe unde apucă, cunoscând oameni şi luând viaţa în piept. Asta era teoria şi cu toate astea omul era respectat dacă avea şi o familie fericită
Asta ar putea să-ţi dea de gândit.”