Străinul influent

E o zi caniculară, transpir încontinuu, mă uit în oglindă mult, apoi aranjez preşu’ câte juma’de oră. Fac asta de multe ori, apoi plâng, apoi îi zic lui Dumnezeu că dacă există să mă ajute să-mi dau seama ce am de nu sunt fericită.

Cobor în bucătărie. Mama face ciorbă. Îmi amintesc de reacţia pe care a avut-o când a aflat că mi-am început viaţa sexuală: “Eşti proastă, m-ai dezamăgit!”

îmi strâng buzele şi mi le umezesc încontinuu. Maxilarul îmi stă încordat, ca în majoritatea timpului. Un medic a spus odată că am un început de artroză la maxilar da’ eu nu cred. Mă apropii de mama şi mă sprijin cu un deget de masa pe care taie legume.

Eu: Uite, m-am mai gândit şi…poate mă duc în Anglia…da nu ştiu cum o să fac cu banii…sau mă duc la drept, aici, la noi…nici eu nu ştiu.

M: Nu ştiu, mamă, eu ţi-am zis că te susţinem, da’ în Anglia…nu ştiu…interesează-te şi tu…ţi-am zis, tu ar trebui să mergi la ASE, la marketing. Ai văzut Gabi, a făcut publicitate şi ce bine-i merge…

Eu: Da’ ce treabă am eu cu publicitatea?

M: Da fă ce vei tu, mamă, că nu zic…da gândeşte-te să fie ceva serios…Tu nu faci nimic, mamă…păi de unde să ştii tu ce vrei să faci dacă nu te interesezi, dacă toată ziua umblii? Ce-i în camera taa….m-am crucit când am urcat la tine acolo…păi o femeie trebuie să aibe curat, să fie ordonată. Io ţi-am zis, cum ai în cameră aşa ai şi în cap, vraişte adică!

Mama vorbeşte cu un ton din ce în ce mai ascuţit şi eu simt din ce în ce mai dureros maxilarul. Mă duc la baie. Mă uit în oglindă. Am fruntea prea osoasă. Am guşă. Partea de jos a feţei meie e prea grasă, comparativ cu partea de sus. Acum că-s şi tunsă la 2, parcă-s bărbat, aia e. Mă apuc de fund cu o mână. Am fundul moale. Avea dreptate Răzvan, când mi-a zis că totul e ok dar ar trebui să-mi mai lucrez fundul. Poate d-aia a şi vrut să ne despărţim.

-Elenuţaaaaaa!

Tata mă strigă mereu cu un diminutiv sau o poreclă inventată de el şi îşi subţiază vocea, înafară de atunci  când  găseşte firimiruri pe masă sau vase murdare.

Merg din nou în bucătărie, unde e şi el acum.

Eu: Ce?

T: Îmi cauţi şi mie pe internet site-u’ ăsta? Uite, e aici pe hârtie, da’ n-am ochelari. Dacă poţi, dacă eşti drăguţă şi nu te deranjez prea tare. Şi fără să oftezi şi să faci talente. Dacă vrei, dacă nu, nu mai îmi face nimic!

Are un ton ironic. Eu şi tata mereu ne certăm când îi caut ceva pe net.

Eu: Da, hai că-ţi caut. Da’ 10 minute.

T: Stai aşa să mănânc. ăăău, ce-ai pe burtă? ce-i ăla, păr? ia vino aici la lumină….măi tată, tu ai păr pe burtă?

Îmi ridic bluza şi mă apropii de el. Simt un nod în gât şi mă înroşesc. Se uită încruntat.

Eu: Da’ sunt câteva fire….şii sunt blonde…ce mare căcat?

T: Nu, măi tată, trebuie să te epilezi…păi se vede…e mult!

Eu: Da’ e blond, n-are nimica…şi oricum ai văzut ce comentezi când îţi cer bani de epilat, că “iar te epilezi?”. Acum îmi zici că să mă epilez. Măcar dă-mi bani.

M: Nu-l asculta, mamă, că e idiot, aşa mi-a făcut toată viaţa: că aia nu-i bine, că aia nu-i bine…lui aşa-i plac femeile, împopoţonate, cu sprâncenele desenate…păi alea cheltuie bani, nu glumă. nu ca mine, că-mi iau cămăşi de la second-hand. Nu mi-am mai luat un ruj de un an…şi când îi zic, zice “Ia-ţi, Carmela, ia-ţi!”, şi dup’aia îmi scoate pe ochi că am cheltuit bani pe mâncare, ca să bage-n el!

T: Măi Carmela, măi, iar începi, măi? Iar începi? Potoleşte-te, măi! Potoleşte-te!

Mă încrunt. Urc la mine în cameră. Mă duc la baie şi îmi studiez firele de păr de pe burtă în oglindă. Are dreptate. Oare ce-au crezut tipii care m-au văzut burta? Vai de capu’ meu, m-am făcut de căcat. Şi Zam, care e prietena mea cea mai bună, putea să-mi zică, da ea mereu mi a zis că-s câteva fire şi că nu se vede, ba e chiar sexi. Băi, ce căcat? Îmi smulg repede firele cu nişte benzi de ceară.

Îmi pun o bluză foarte decoltată care să-mi acopere fundul şi nişte pantaloni lungi care să-mi acopere picioarele şi nişte sandale care să-mi acopere degetele.

Iau 41. Stau cocoşată şi ţin mâinile împreunate. Tramvaiul opreşte la Domenii şi urcă un băiat de vreo 15 ani. Se chiunuie să-şi urce bike-ul pe care îl ţine mândru cu ambele mâini. îi curge sânge din genunchi. E bruneţel, slab, creţ, are plete. Tenul e măsliniu, pare uşor bronzat. Are ochii mari si privirea lui îmi aduce aminte de privirea călugărilor budişti. E serios. Trece pe lângă mine. Se uită lung la mine, aproape îmi zâmbeşte. Eu îl privesc până la un punct, după care  mă uit doar cu coada ochiului. E frumos, dar e mic. E prea mic. Ce treabă să am eu cu un băiat atât de apropiat de vârsta mea? Sper că n-are de gând să se dea la mine. Ma încrunt puţin la el. El trece de mine, acum e în spatele meu.

Tramvaiul porneşte şi pe la jumătatea staţiei vine, se apleacă spre mine şi se uită fix în ochii mei. E înspăimântător de aproape. Privirea lui e relaxată şi familiară. Se uită fix de tot, se uită adânc!

-Eşti frumoasă!!

Mi-a spus-o pe un ton de mamă, o voce puţin nazalizată, accentuând cuvântul “frumoasă”. Se mai uită puţin la mine calm, dezinteresat, respectuos. Îl privesc paralizată. Pleacă spre uşa tramvaiului şi îl urmăresc cu privirea, insistent, dar el nici pomeneală să se mai uite la mine. îşi apucă bicicleta de ghidon, pregătindu-se să coboare la prima, atitudinea lui e neschimbată, e la fel de cald.

Îmi dau seama că el nu vrea nimic de la mine. A vrut doar să mă găsească, a vrut un moment cu mine. Imi relaxez maxilarul. Îmi dau voie să-i zic:

-Şi tu eşti frumos!

Se mai uită o dată la mine şi fuge cu bicicleta.

Iar eu înţeleg că există oameni care îmi pot vedea şi calităţile