Fluturi şi zâmbete – de Sasha

Asta este, recunosc, iar am depăşit ora admisă şi permisă. Ok, îmi fac mea culpa şi-un seppuku sau harakiri, voi numiţi-l cum vreţi că eu sincer aş prefera un Daiquirí dar cum n-am, sug la citronada asta cu hamei (bere cu lamâie pentru cine vrea să facă başcălie de mine – nu-mi pasă, nu mai am tigări şi nu mai am nici bani).

Dar tema de astăzi m-a încântat până la exaltare sau până la primul refuz. De fapt, am s-o privesc ca pe o călătorie într-un roller-coaster.

Teoretic, dacă aveam bani, cumpăram o pungă de bomboane şi alergam oamenii pe străzi să-mi spună cum le-a fost ziua (să mă ţin de script). Dar n-am avut. Deci fluturi mi-am spus.

ImageImageImage

(Ştiţi gestul acela – voi fumătorilor – când te întorci înspre pachetul de tigări, deşi, cu nici două minute înainte, acceptasei cruda realitate că este gol? Îl fac la intervale de timp de fix aproape 1 minut … NU S-A UMPLUT SINGUR. Pufuleţii i-am dat gata, la fel şi Eugenia, biscuiţii au crucea ca şi pusă, am ras puiul, îngheţată nu mai am … Eu nu înţeleg obsesia asta cu fumatul sau mâncatul în timp ce faci ceva creativ. Oare când îţi foloseşti emisfera creativă, cealaltă, de oftică,  încearcă să-i dea nepermise pe la ouă? Şi ce greu îmi este să mă rup din paranteza asta. Cred că am luat-o prea în serios cu Scrisul despre Tine).

Cu toate astea – sîc, am ieşit – să aflaţi de la mine că în serios am luat şi experimentul Bunului Samaritean şi m-am împachetat frumos de la birou şi am aterizat pe-o bancă în apropierea Kisellefului – parc – unde am purces la împăturirea hârtiei – Origami Art. Mi-am pus muzica în creieri – un mix fain rău de Goa Trance, vă dau linkul să nu-mi aud vorbe că-s egoist https://www.youtube.com/watch?v=WCLZA_q9Etc  – şi dăi şi-mpătureşte.

Primele cliente, două frumuseţi de îngeraşi care mi-au confirmat că Da, sunt bun de tată (fetelor, încep înscrierile, mai aveţi timp până împlinesc eu 35 de primăveri că p’ormă mă fac single dad ca Ricky Martin … râd cu multe paranteze J).

Image

Cea de 7 ani (nu am întrebat de nume din simplul motiv că nu aveam să le reţin) mi-a povestit că azi a făcut Engleză, Franceză, Muzică, Matematică dar că cel mai mult îi place la Citire. A citit cu un zbucium adorabil “F..e..s…s..s..ti..v..-mami, ce literă e asta? este A mami – a..l..u..l” şi am considerat că este suficient cât să plece acasă în zbor pe aripi de fluturaş. Cea mică m-a rupt in schimb.

–        Primeşti şi tu unul dacă îmi povesteşti cum a fost ziua ta de astăzi

–        Dar nu este ziua mea astăzi…

Şi a primit Fluturaşul… pe care l-a schimbat după ce i-am făcut poza.

A urmat o tanti cu un câine mic şi urât, şi spun aşa pentru că m-a refuzat, animalu’ nu era atât de urât.

M-am oprit la chioşc şi-am întâlnit trei oameni simpatici (de drăguţi ce-au fost am uitat să-mi cumpăr îngheţată – am zis că nu am bani, nu că n-am 1 Leu de-o vafă).

Image

Ea… obosita. O cred, era încă la muncă.

El, căuta de zor festivalul pe telefon.

Dânsul, fercit că a bătut Steaua cu 4-0. Avusese o zi minunată. Ne-am bucurat împreună.

 A urmat un refuz. Dar sincer, şi eu m-aş fi refuzat în locul ei. Era cu ţâţa p’afară şi-ăla mic sugea de zor. N-am vazut dom’le, asta e. (Acum sincer, în parc scoţi ţâţa? )

 Nu-i bai, zic, şi-o iau la pas spre bulevardul Aviatorilor cu gând să racolez din mişcare.

Şi-am dat de “Aurel”, de fapt LAURIAN (serios?! – aşa ceva chiar NU aveam cum să ţin minte, bine că mi-am notat), un puşti puţin fâstâcit dar care s-a bucurat sincer. Ziua lui a fost mişto. A dormit. Şi-un pic pe la facultă. Am făcut şi o poză împreună, dar eu am ieşit naşpa şi am şters-o.

El…hmmm… Imagea vrut să-mi dea fluturele înapoi după ce a “băgat la cap informaţia”.

–        Nu, că eu ţin minte. Ia-l să mai afle şi alţii…

–        o_O     Nu, că e un experiment, nu publicitate. Te rog, insist să-ţi fac şi-o poză.

Era vesel. Vesel cu hamei că băuse nişte bere. Bravo lui.

La gura de metro Victoriei, ieşirea dinspre guvern, o tânără tristă. Îi mersese rău toată ziua şi ieşise cu gând de alergat să-şi mai limpezească mintea. Poză nu i-am făcut căci am uitat când am văzut cât de mult a bucurat-o fluturele.

O iau din loc, ne facem cu mâna, zâmbim amândoi… am înveselit un om şi eram fericit.

Până la două piţipoance care nu puteau să refuze frumos, au trebuit ele să se şi strâmbe… pariu că dacă le dădeam acadea n-ar fi făcut nazuri… Fîss zic şi eu şi merg mai departe.

Don’şoara este de o veselie contagioasă şi i-a plăcut maxim experimentul. Şi-avusese şi o zi faina. Numai zâmbete i-am urat şi eu şi via P-ţa Romană că mai aveam 3 fluturi.

Image

În staţia de maşină două doamne stau de vorba. Le-am convins cu greu… scepticismul deh… dar pierdeau maşina şi n-a fost loc de poză. Mi-a plăcut că erau perplexe şi se bâlbâiau.

Şi uite-mă cu ultimul fluture. Verde. (Nu, n-am facut poză, nu eram foarte arătos.)

Un tip nasol şi naşpa şi aşa mai departe – din aceeaşi familie de cuvinte- , mă vede, mă priveşte cu dispreţ şi trece ca acceleratu… nu că ăla nu e tren…uhm… ca Tegeveu’ frate.

Mă duc acasă cu fluturele ăsta şi-al meu să fie – îmi spun eu cu gândul la vafa mea cu frişcă. Dar i l-am dat unei tipe, ieşea dintr-un bloc. I l-am întins, nu i-am spus nimic. L-a luat, nu mi-a spus nimic.