Discutii despre starea vremii si trendurile actuale – SH

E miercuri. 9 seara.aproape. Kogalniceanu, aproape de statie, un magazin ieftin, SH probabil. Intru in drum spre casa, n-am chef si stare, nu vreau sa merg acasa, am pierdut piesa Danielei si ma enerveaza asta. Imi suna telefonul cat sunt in fata, vad in geam hainele de poliester si cele mai de baba, cu toate astea intru. N-am ce face.

In fata oglinzii la cabina o cucoana in varsta as putea spune, probeaza un top fara bretele. Probabil ca nu as remarca-o daca din coltul celalalt nu s-ar auzi o voce constanta “Ia-o, ca ti-o fac eu. Ia-o”, “ia-o, daca-ti spun”, “n-o lasa, e pacat, e PIESA, ia-o”, “ia-o ca ti-o fac eu”.

Parca e mama cand probam ceva care-i placea doar ei, gandesc un pic in timp ce ascult vocea care seamana cu Coca Bloos in piesa Adei de aseara.

Vocea continua, nu o privesc decat in trecere, o femeie la 60 de ani, asezata pe un scaun, priveste peste casa de marcat, cosul cu haine din fata, la prietena (cred) care probeaza topul. Femeia de la cabina e si ea la vreo 50-si de ani, cu corp de fetiscana. Nu-i sta rau, dar e cam mare. “Ia-o ca ti-o fac eu”

– pot sa o fac si singura

– ia-o ca o fac. juma de ora, atata.

O da jos si o pune langa.

– N-o pune acolo, ca ti-o ia cineva. Ascunde-o aici, in spate si vii maine si o iei.

– Las-o ca o gasesc daca e

– Daca nu o iei tu, o iau eu.

Ma uit sa vad daca femeia cu vocea arata la fel de bine ca cealalta, de vrea top strapless. Nu prea.

Privesc haine, scot umerase, ma uit la preturi, marimi, scot una, bag alta.

– Ce culoare frumoasa, spune vocea in timp ce privesc o bluza galbena

– Da, asa e.  Raspund simplu, direct si ma gandesc asta e exercitiu pentru povestashi

– Si e ieftina. Da.

Zambesc amabil, dar nu scap usor

– Merita sa o iei. De ce nu o probezi?

Opa, am plecat cu mama la cumparaturi si nu stiam eu?

– Daca nu, pune-o in spate sa nu o gaseasca nimeni. si cand te intorci cu banutii stii de unde sa o iei.

Pare sigura pe ce zice. Intru in joc, ma amuza, o privesc, surad, caut un loc mai retras sa ascund bluza ca sa ii fac pe plac. poate si tace si ma lasa.

 Nu, nu, mai in spate, ultima. Mai. Asa, pune-o bine sa o ai maine. Dar vii maine sa o iei, da?

Un gand rapid prin minte – e magazinul ei? ma priveste. Chiar asteapta raspunsul. Ma priveste, in timp ce cu mana da umerase la o parte, sa-mi arate mie unde.

– Treci maine din nou nu?

Zambesc. E simpatica, dar mi-as dori sa taca. Vocea, asemanarea cu personajul de ieri, cu mama, pare cam mult pt mine. In minte am totusi ideea de interactiune cu strainii de pe blog si atunci sunt inca toleranta cu insistentele apropiate ale strainei. Pun bluza unde-mi spune, multumesc si trec mai departe. Vorbeste in continuare cu mine. O privesc scurt, zambesc la fel de scurt si continuam amandoua. Eu sa caut printre umerase, ea sa-mi explice regulile ascunderii hainelor.

– Ma uit la culorile de pe tine. Devin brusc constienta CE culori am pe mine.  Si uite ce am gasit pentru tine. Doamne, chiar ca-i mama. Scoate o camasa alba cu dungi in  nuante de albastru spalacit (unde a vazut ea asa ceva pe mine?)  mai mult in stilul lui maica-mea decat al meu, pe bune.

– Multumesc, e draguta.

– Eu am un simt fin de observatie. Ceva de speriat. Nu ma baga in seama. Dar am vazut culorile si e pentru tine

ooooh,da

– Multumesc, da, albastru.

– Si materialul, ce minunatie. Si e d-ala care nu se calca (Iar e mama, ca bluzele lui mama…)

– Da, multumesc.

– Si doar 10 lei.Pai ce-ti mai iei cu 10 lei acuma? 2 bile

Dau sa o pun la loc

-Pune-o unde am pitit-o si pe cealalta, si vii maine si le iei pe amandoua.

Ce mai afacere am facut eu! Trec mana printre umerasele de pe bara din spate, uitandu-ma la haine.

– Nu o mai gasesti pe cealalta! rade usor ca un copil care a facut o treaba grozava.

Nu nu o vad deloc. singura bluza galbena intre camasi albe si bleu! Mda, ce mai treabaDeja ma enerveaza. Oare pe prietena cu topul de mai devreme a gasit-o tot in magazin? Daca intru sa probez ceva imi spune si mie “daca nu o iei tu o iau eu”? O fi nebuna sau e noua strategie de guerilla marketing?”

Ma intriga dar si vreau sa taca. Ascund camasa, ma indepartez un pic privind o alta. Cauta si ea prin alte haine cu aerul de Sa iti caut ceva. Nu ma insel. Spune

– Uite-o p-asta. E pentru tine

O bluza neagra, lălâie, cu imprimeu negru lucios cu cap de craniu. De cand vad ca-mi arata ceva negru raspund instinctiv “Multumesc dar nu e stilul meu.”, dar cand vad imprimeu mai spun odata. Insista

– Uite ce frumoasa e

– Nu e stilul meu – singura poarta de scapare

– Dar se poarta. pentru tine

Mental fac o retrospectiva a felului in care sunt imbracata. Ce dracu din stilul meu feminin de astazi ii inspira ei rockerita suparata care eram in liceu?

– Nu e stilul meu, spun din nou mai vehement. Deja ma enerveaza. Cedeaza un pic, lasa tricoul la locul lui, incepe sa-mi spuna cum e facut imprimeul, ca se poarta, ca asa e moda, ca e pentru mine, se poarta, e imprimat direct in material, e mai rezistent asa si stie ea, ca asa e moda, se poarta bluzele cu imprimeuri si cu bile lucioase si asa si pe dincolo. Ma indepartez, zambesc – sa nu fiu rea/nesimtita – si imi doresc sa taca. Sa renunte odata.

Iau cateva bluze, o caut pe cea galbena si vreau sa intru in cabina.

– Si pe cea pe care ti-am dat-o. Camasa aia

Pe bune? – Nu prea e stilul meu.

– Camasa pe care ti-am gasit-o. Probează-o si pe aia.

– Multumesc, dar nu e stilul meu. Am luat ceva asemanator – si arat camasa din mana

Priveste dezamagita. Deja simtul ei de speriat a dat rateuri la 2 bluze una dupa alta. E din nou asezata. Cauta maneca de la camasa aia, o pipaie, se uita la materialul care nu se calca – minunea stiintei – si imi spune. “Dar asta e mai frumoasa ca …” privind catre cea pe care o tineam in mana. Scoate camasa din sir si parca vrea sa mi-o intinda. Deja e prea mult. Fac un pas inapoi, catre cabina de proba. Femeia priveste camasa cu regret, parca i-ar spune “Imi pare rau, nu ştie să aprecieze, tineretul din ziua de astazi”. Pfiu, ce bine.

Intru in cabina. Sper doar sa nu strige la mine, sa vrea sa vada cum imi vine :))