Discutii despre starea vremii (by Keitlin)

Brasov, de sarbatoarea Junilor Brasovului. Se ureaza ‘Hristos a-nviat!’, se sta la terasa, se cumpara pantofi si se mananca inghetata la vafa. 

1.  Ma asez la o coada la inghetata, in spatele unei familii – cuplu pe la treizeci de ani si albi ,cu un baietel cam de patru ani, mulatru.

Barbatul: Una cu vanilie-kiwi si doua cu vanilie-capsuni.

Vanzatoarea (le intinde inghetatele, apoi se uita zambind la  baietel): Mai era unu’, asa brunetel. Asa-mi placea cum zice ‘cacao’!

Barbatul nu raspunde, vanzatoarea cauta printre bancnotele din borseta de la brau, dupa rest.

Barbatul:V-ajut, doamna, sa nu-i pierdeti?

Vanzatoarea (rade): Multumesc. Sase ori trei optisprezece…douazeci.

Barbatul: Sarumana!

Vanzatoarea : Multumesc, o zi buna. Da, va rog!

Alt client: Una combinata. Combinata cacao cu vanilie.’

Langa toneta, pe o bordura, sot si sotie pe la 40-50 mananca inghetate. Ma strecor pe bordura langa ei, sa o savurez pe a mea. Un tanar in trening, inalt si solid, se apropie si ii cere femeii 10 lei.  Femeia comenteaza cu un alt trecator, oprit sa astepte pe cineva, ca ar trebui sa mearga la munca.

Tanarul: Nu pot sa muncesc.

Sotia: Pai foarte rau!

Tanarul: Nu-i voie sa muncesti, ti se face rau pe strada.

Sotia: Aaa, asa da! Daca n-ai voii…daca n-ai voii sa muncesti si ti se faci rau pi strada..

Trecatorul: Da’ nici n-ai pretentii…10 lei, mai mult nu vrei?

Tanarul: Pai n-ai voie sa muncesti.

Sotia: N-ai voie!

Tanarul: N-ai voie.  E interzis prin lege.

Sotia: Daa? Da’ sa cersesti?

Tanarul: Nu-i interzis.

Sotia: Pai mai bine ceri decat sa muncesti!

Tanarul: Pai da!

Sotia: Mai, da ti-ai gasit fraierii!

Tanarul: Pai da!

Sotia: Braavooo!

Trecatorul: Da’ nu cere un leu, 10 lei, auzi! Bai, asa ceva…

Tanarul se indeparteaza alene. Pare incantat de controversa pe care a starnit-o.

Sotia (catre sot):  Tu cum di-i fost aciia si nu zici nimica?

Sotul: Ma uitam s-analizez treburile.

Sotia: Doaaamne! Auzi ca n-are voie sa munceasca, auzi! (se uita la mine si rade)

Sotul: Da undi s-o dus ala?

Sotia: Uiti-l acolo, se uita la mini. Maaa, e rusine sa muncesti, auzi?!! E mai bine sa ceri! (rade copios si se uita iar la mine, cautand aprobare. Zambesc.)

Sotia: Vaaai! Da’ sa nu-i dai cu geanta-n cap!  Nu-ti vini sa-i dai cu civa in cap?  (Ma intreaba pe mine. Drept raspuns, imi infig dintii in inghetata – filozofia tanarului nu mi se pare asa de absurda.)

Sotul: Are ceva la cap. Ala nu…are vreo boala. Un om sanatos nu-ti vine asa. Ceva are…bube… ceva are. Sau poate e…pe moment dat i-asa si pe moment dat alminterea…

Sotia: Da, da’ parca asa , pi moment… ti scoati din sariti, asa!

Sotul: E oameni care-s in momentu prezent lucizi si in cinci minuti se pot schimba.

Se aud niste latraturi ascutite. In fata noastra, in piateta, doi catei albi alearga printre porumbei dupa un al treilea, gri, spre deliciul spectatorilor.

Sotia: Sunt doi catei contra unu’.

2.  Parasesc bordura si ma indrept spre catei , ca sa admir spectacolul mai de aproape.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Gasesc loc pe o banca, langa porumbei.  Show-ul cu catei s-a terminat, odata cu plecarea catelului gri. Langa mine, pe banca, un cuplu cu un copilas in carucior si o tanara cu aspect de manechin, stapana celor doi catei albi. Cuplul si stapana cateilor se cunosc, e o iesire in familie. Tanara le povesteste celor doi care e secretul siluetei ei de invidiat (nu mananca absolut nimic dupa ora sase), incepe apoi sa-si mangaie cateii si sa-i pupe in bot . Copilasul din carucior ii priveste fascinat, in timp ce tanara scoate un tub mic din geanta, cu care pulverizeaza capetele cateilor. E apa termala, ca sa-i fereasca de insolatie, le zice parintilor nedumeriti, iar mama isi aminteste si  ii  explica tatalui cat de bine sunt cateii ingrjiti, caci se spala pe dinti mai des decat el, cu ‘de-ala cu jet’.

O femeie imbracata in negru , pe la vreo 60 de ani, se asaza pe banca langa mine. Nu trece mult, si mi se adreseaza, pe tema aglomeratiei din urbe.

Femeia: Stiti cum zicem: ‘Nu avem nu avem, dar totusi este. Si e pliin, full peste tot. Si-au renuntat la case, ca-astea-s casele lor (arata cu capul catre cafenelele/restaurantele din fata)…Au renuntat, sa faca cate un restaurant, au vandut. Le merge! Acuma cred ca incepe sezonul adevarat al lor’.

Eu: Sunt si turisti multi!

Femeia: Suunt…

Un cuplu de tineri turisti chinezi (pe care ii remarcasem si dimineata in tren) trece pe langa banca noastra. Au un aer usor pierdut, si pasesc nesiguri printre oameni si porumbei, zambind timid.

Femeia: Uite-i si pe astia! Nu-i mai lasa sa faca copii la ei in tara si vin aici!

Eu: Totusi e bine ca vin turisti. Sa mai cheltuie si altii la noi, nu doar noi la ei.

Femeia (nu prea convinsa): Daa…

Fara ca eu sa intreb ceva, colega mea de banca imi poveste apoi despre Oktoberfest-ul din Brasov, la care se danseaza pe mese si bere din halba beau doar personalitatile. Unde e super , dar ea nu a fost niciodata, insa va merge anul asta si va face ciuperci la fund de atata stat, ‘uite-asa de-a dracu’,’ caci sotul ei, care a murit acum sase luni, n-o lasa sa stea mult prin oras, ca trebuia sa stea cu el, pentru ca era paralizat. Ca s-au inchis toate fabricile din Brasov si nu s-a pus nimic la loc, iar sotul ei care a lucrat 45 de ani in fabrica a plans cand fabrica s-a inchis. Ca Ponta a fost o dezamagire , ca ar intra in Parlament si i-ar impusca pe toti, mai ales pe aia batranii, asa cum a facut baiatul ala in America. Ca n-ar putea trai in Bucuresti, desi baiatul ei sta acolo intr-un apartament super.  Ca in Brasov sunt multi melomani. Ajungem si la Junii Brasovului, prind un  respiro si intreb:

Eu: Ati zis ceva Pietrele lui Solomon. Cum e acolo?

Femeia: Acolo este super. Acolo daca ai cum sa mergi, este super. Asa-i o padure…adica padure-padure…si fiecare din asta, june – sunt cartierele de juni, Scheii care are …nu stiu, parca vreo 5 feluri de grupuri…sunt vreo 7 grupuri din astea de juni, si fiecare grup are masa si locul lor. Si ce-nseamna masa? E o masa de-asta lunga si sotiile junilor duc oua, asa, duc cozonac, prajitura, friptura…adica masa de Pasti. Se manca si se bea. Si fiecare grup danseaza…ca in momentul cand te duci si stii ca-s junii , fiecare din ei au prietena. Si-atunci fiecare se duce la grupul ala, se danseaza, se manca se bea, si p-orma dupa ce manca cu toti, se face-o hora asa in loc, in care se-arunca un atata mic buzdugan (imi arata dimensiunea pe antebratul ei), pe care-l arunca in sus si-n jos, pe care trebuie sa-l prinda,ca daca-ti cade-n cap esti om. Pe-orma se-nvarte si-asa merg. Si se distreaza, se canta, este cred ca si orchestra de muzica, de populara si-astea…pana la o anumita ora, nu stiu… la 6, la 8, la 9, cand coboara-n jos calare si merg fiecare pe la case .. Si e frumos, e super, e… super! Daar… nu te poti duce singura ca…nici ca femeie , nici singura, tre sa fii cu cineva. Sunt si bauti, sunt si de-astia…Sunt brasoveanca get-beget, dar n-am mers. N-am mers pana acuma.

3. Imi iau la revedere de la interlocutoarea mea si poposesc in targul de artizani de la sosea.

Langa un stand de bluze, un cuplu pe la 50 de ani cerceteaza oferta.

Ea: Ce zici, pe care sa mi-o iau, pe asta sau asta?

El: Pe nici una, ai destule.

Ea (catre mine, zambind cu falsa resemnare): Asa imi face…

Eu (ii zambesc intelegatoare): Asa sunt toti!

Apoi trec mai departe.