Atentie, se inchid usile! by IO

Dan e soferul firmei la care lucrez. Suntem colegi de multi ani, ne salutam, vorbim, glumim, dar nu stim mare lucru unul despre celalalt. De obicei, cu el ma sfatuiesc cand am o problema cu masina, si ma ajuta. Baiat bun.

Eu:            Abia la ora asta mananci? E trecut de 4.

Dan:          Pai asta e ora normala de pranz, la 4. Se vede ca n-ai facut armata.

Eu:            N-am facut-o, recunosc. Dar ce, tu ai facut-o?

Dan:          Da, am fost chiar erou, am salvat vieti.

Eu:            Stiam eu ca ai fost sofer la pompieri, dar nu stiam ca in cadrul armatei. Erou? Abia acum zici.

Dan:          Pai si daca ziceam mai devreme ce, aveam statuie?

Eu:            Si cum era? Ca sa ajungi cat mai repede la locul incendiului, calcai babute pe strada?

Dan:          Acum, daca ma gandesc bine, am lovit-o pe una intr-un Oltcit.

Eu:            Si ai avut cazuri serioase, cu oameni in pericol?

Anca:        Salva pisici. Nu? Ai salvat pisici?

Dan:          Nu, nicio pisica. Cele mai multe cazuri erau de vegetatie uscata. Asta vara. Si iarna, in canale, la aurolaci. Si pentru un aurolac, trebuia sa se bage un pompier in canal, iti dai seama. Bine, intra cel mai tanar.

Eu:            Ciutanul, adica. Da, normal.

Dan:          Eu nu am intrat, ca daca intram, cum sunt eu asa negru, ma confundau cu unul de-al lor.