Pe cand eram straini – Ada

Pe Ada am cunoscut-o la Scrie –  straina ca toata lumea de acolo la inceput.

Era simpatica. a fost prima persoana de la curs pe care am intalnit-o si mi-a placut atitudinea deschisa, vesela si comunicativa. Purta o pereche de pantaloni de stofa maron in carouri, cu bretele peste camasa alba. Unghii colorate, parul impletit si un cristal pe dinte. De la parter pana la etajul 7, am aflat si ce master a terminat si ce facultate. Vorbeste mult si colorat, iar cand spun asta ma refer la tonalitate.

M-a ochit ea pe mine si mi-a spus “mi-a placut harta ta, mi-ar placea sa stam de vorba la o cafea”.  De la vorba asta si pana la cafea au trecut zile bune, poate chiar luni. Dar cand am iesit, am fost ca la o prima intalnire. Vorbeam mult si de toate, energia ei era debordanta si… energizanta – ei, da, mai ceva ca la 220, ma umpleam de viata doar discutand cu ea. Ne intelegeam din cuvinte alambicate, fraze neterminate, ne completam propozitiile. Daca ar fi fost baiat, jur ca ma indragosteam.

Ne vedeam constant, la ateliere, si uneori, la inceput rar, la cate o cafea, de vorba doar despre noi 2. Intalnirile in 2 s-au intetit apoi. Ca o relatie care creste si in care ai din ce in ce mai mult drag si nevoie de celalalt. A contribuit mult si atelierul, vorbeam pe sleau de toate, cu o usurinta si o deschidere nemaiintalnite, iar starea asta se prelungea in iesirile de dupa, in discutiile libere. Discutiile noastre se prelungeau uneori in noapte, timp in care, printre cuvinte, pictam peretii casei. Ma inspirau discutiile cu ea. Poate ca, prin telefon, se si transmitea ceva din aptitudinile ei: e pictorita.

E mai bine de un an de cand o stiu, nu pot pune degetul exact pe momentul in care din straine am devenit bune prietene; probabil ca la Scrie. Insa imi aduc aminte telefonul alert pe care i l-am dat dupa o intalnire tampita cu A, zilele de vara petrecute la Lente, scriind proiecte, noptile de vara cu ceaiuri Infinite(a), diminetile cu cafea la Capsa, buchetul de flori pentru primele lucrari expuse intr-o expozitie si cum am plans la prima lectura a textului scris de ea.