Vecinul în halate

El

De vreo cinci ani ne salutăm. Mai întâi el pe mine. Imediat apoi şi eu pe el. Totuşi nu cred că vorbesc cu el mai mult de cinci minute pe an si adun aici saluturile. Pentru că eu sunt grăbit, infumurat sau plin de prejudecati. Una dintre ele: “nu mă voi tunde niciodata la tiganul de pe strada. Nu tunde bine”.Vecinul meu e ţigan şi e frizer, are o pravalie la patru case de a mea.

Vecinul meu are in jur de 55 de ani, dar arată de 65, o mustaţa acum albită, faţa negricioasă are paloarea bolii, poartă un halat de casă, are o voce blândă, un caracter moale. E omenos, îmi oferă întotdeauna informaţia de care am nevoie fără să i-o cer: cine repară acoperişuri, ce se vehiculează despre posibila demolare a caselor de pe strada noastră pentru noua cale Uranus-whatever, etc.

Ăilalţi

Mai demult l-am vazut împărţind bomboane copiilor vecinilor lui de la casa imediat urmatoare. Ţigani şi ei, dar “de rau”. Adica “de-o prejudecată”, pentru că aştia doar par să nu munceasca nimic legal. Sunt mulţi, mult mai mulţi întrio curte. Mă gândesc ca totuşi nici aştia nu mi-au facut vreun rău mai mare decât acela că îmi provoacă frica. Mare. Cu aştia nu aş intra în vorbă.

Dialog

Vecinul-frizer e în halat de casă, albastru, nu alb, ca de obicei. Are o faţă cam descompusă. Cred că îi e frică. De moarte. Ştii privirea. Sunt o cu plasuţă in mână. Îl abordez:

Eu: Ce faci vecine, esti bolnav?

El: “-Da,… mi-au scos un rinichi…”

Tumoare, el ii zice chinuit “ma…ligna”, eu ‘i zic “be…nigna” si el accepta pe loc, altfel nu ar fi fost acum aici.

Nevastă-sa

O văzusem alaltăieri pe nevasta-sa purtandu-l la brat, intr-un halat mai elegant decât cel de acum. Tot pe strada noastră si tot la plimbare. Iar azi, la ducere , o vazusem prima data, tot pe nevastă-sa,  ţâfnoasă, bruscându-şi nepoţelul. Dupa smucitura aplicata copilului, nevastă-sa a privit cerul, ca o amenintare. “Vine furtuna!”, parcă a spus.

Revin: Vecinul imi povesteste despre  operatie,  eu il intreb tot despre asta, ii dau sfaturi si ii povestesc experientele mele “cu rinichii”. Ii dau de inteles ca stiu toate durerile posibile si sunt expert in cea de rinichi. Si in depresii- il banuiesc si pe el de una- “de ageing”.

Final

Îi recomand să bea un anumit fel de apă.  El îmi zice că bea numai plată, dar ii place apa in sticle mici, nu cea de la bidon. Încerc sa imi dau seama ce mesaj o fi asta.

Plin de aplomb îl intreb cum ii merge frizeria.

El: “Ce poti sa mai speri la varsta asta?”

Dar fata dvs. lucreaza, nu? (tot frizer, tot aici)

El: “Dacă nu ar fi ea”.

Eu: “Bine vecine, sănătate!”

Ma chinuia tema asta, de cateva zile am uitat chinul si am facut-o azi, neplanificat.

Vlad