Ghicitor in priviri (by Keitlin)

Experimentul avut loc pe parcursul unei zile lucratoare , in metrou, ruta Dristor2-Republica. Pe toata durata experimentului, am incercat sa folosesc o privire neutra, pentru a testa reactiile unor subiecti diferiti la acelasi tip de stimul.    OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Dimineata

  • ‘Urmeaza statia Stefan cel Mare!’ Trenul este super aglomerat , toata lumea priveste in smartphone-uri , carti sau pur si simplu in gol, nici o sansa sa prind vreo privire. ‘Urmeaza Piata Victoriei!’ Trenul se mai goleste, o adolescenta cu par lung si blond in fata mea isi cauta loc pe scaun si se uita in trecere si la mine. Ma uit fix si neutru la ea, desi ma bucur in sinea mea. Ma observa rapid si se apuca sa caute prin geanta ‘Converse’ cu un aer indiferent. Scoate un telefon si butoneaza ceva la el, ridica pleoapele spre mine, apoi incepe sa caute din nou in geanta. Scoate un mar  si musca din el, pastrand acelasi aer indiferent , nu se mai uita la mine o perioada, insa cred ca imi simte privirea arzatoare .  Se uita din nou, mai musca o data din mar , se ridica si se posteaza langa usa, cu fata la geam, desi trenul abia a pornit din statie.
  • ‘Urmeaza statia Crangasi!’ In tren intra un tip inalt de 40 de ani , ce tine de mana o fata cam la 14 ani, fiica-sa , dupa tóate aparéntele. Tipul se pune pe scaunul din fata mea, iar fiica se asaza pe genuchii lui si deschide o carte ,‘Elisabeta I’. Mi se pare un cuplu interesant si incerc sa ii privesc in ochi, dar nu reusesc , caci sunt in lumea lor, razand si comentand pasaje din carte. Privesc mai la stanga, la distanta de un scaun gol – un tip plinut , 30 si un pic de ani, are camasa scoasa din panatalon si un RedBull in mana. Il privesc intens, se uita surprins la mine, o data de doua ori, de trei ori,ca sa convinga. Incepe sa-si muste buza superioara , alternand cu ocheade surprinse spre mine– o data , de doua ori, de trei ori. Devine asa de agitat si isi musca buzele atat de des, incat ma astept sa inceapa sa planga sau sa rada din moment in moment. Asa ca decid sa fac o pauza,ca  sa evit un moment dramatic, la timp pentru a-mi incrucisa privirile cu tipa blonda, cu coada  impletatita care se asaza intre el si tatal cu fiica. Are vreo 25 de ani si e imbracata in culori vesele, ea insasi pare o fire optimista, dar trebuie sa ma pastrez impartiala si o fixez si pe ea neutru. Nu i se pare ciudata privirea mea, este mai mult atrasa de discutía tata-fiica, uitandu-se complice la mine. O privesc in continuare imperturbabila, pana cand tipa izbucneste in ras. Zambesc si eu , nesigura daca eu sunt motivul distractei sau tatal cu fiica. Trenul se opreste apoi si ma dau jos.

Opresc experimentul, voi incerca din nou diseara.

Seara

  • ‘Urmeaza statia Gara de Nord!’ Prind in sfarsit un loc liber si ma asez, cu intentia de a relua experimentul inceput dimineata. In fata, o gospodina cu fiica sa, nu par sa aiba ceva special de facut, asa ca ma focusez pe mama. Trece cu ochi goi peste mine si nu observa atentia speciala pe care i-o acord, dar nu ma las.  In sfarsit , ochii ei, mult  mai lipsiti de interés decat privirea mea neutra, zabovesc o secunda asupra mea, apoi iar in gol, apoi iar pe mine. Da, s-a prins ca ma uit la ea, dar asta n-o impresioneaza deloc, caci asta e máximum de reactie pe care il obtin. Renunt la mama si gasesc pe scaunul din stanga ei, un tip in bermude, la vreo 35 de ani dar grizonat care, foarte receptiv, nu ma scapa din ochi o clipa. Se ridica la un moment dat si se duce la usa – o sa coboare imi spun. Dar nu, statia trece si el ramane in picioare cu ochii la mine pret de inca o statie. In mod suprinzator, mama gospodina remarca schimbul de priviri si devine mai atenta. La statia urmatoare grizonatul iese , intorcand din mers capul in directia mea.
  • ‘Atentie se inchid usile!’ O tipa de vreo 30 de ani, bruneta , cu un tricou rosu aprins si o geanta de voiaj pe umar cerceteaza harta metroului, apoi se asaza chiar in fata mea. O fixez hotarata,  in timp ce isi plimba privirea in recunoastere. Ma observa si isi fereste privirea, insa nu pentru mult timp, caci revine sa verifice statusul . O privesc nemiscata si neutra , asa ca isi ia din nou ochii de la mine si  incepe sa-si aranjeze o suvita imaginara. Apoi sa se mangaie usor pe gat. Apoi se uita la mine pe furis. Apoi isi schimba pozitia picioarelor si se mangaie din nou pe gat. Apoi isi aranjeaza din nou parul si se uita din nou la mine. Face aceste gesturi cu o gratie si un calm admirabile, dar nu reuseste sa-mi miste un muschi de pe fata, cu atat mai putin sa ma determine sa-mi misc ochii mariti si neutri. O  bufneste rasul, si automat ma bufneste si pe mine. Rade frumos si ma gandesc ca sigur i-as fi cerut numarul de telefon, daca as fi fost tip. Dar sunt tipa, asa ca, in ceea ce o priveste, experimentul s-a terminat.
  • Cercetez randul de scaune de vizavi in cautare de alti subiecti pentru experiment. Un tip cam la 27 de ani, cretz si satén citeste in fata mea. Ridica din cand in cand privirile din carte, survoland imprejurimile. Le survolez si eu, ca sa-mi induc expresia neutra si o vad pe vecina de scaun din dreapta (a carei varsta o estimez pe la 50), tragandu-l in poza pe cretz, cu telefonul din dotare. Ma distreaza gestul, ‘alta care face experimente’, ma gandesc si ma uit la cretz, sa-i vad reactia. Cretzul o priveste dezaprobator, se uita apoi la mine, asteptand aceeasi reactie la gestul reprobabil. Sunt gata pregatita si il intampin cu o privire fixa si neutra, lucru care-l nedumereste si-l determina sa-si bage nasul la loc in carte. Citesc  pe coperta –‘Limbajul trupului’ – si ma infoi : ‘Am nimerit la fix!’. Raman fixata pe cretz, care se uita in ochii mei la rastimpuri, cu o curiozitate de savant si o stapanire de sine nedemna de cartea pe care o citeste. Un domn in varsta poposeste in fata lui si experimentul se intrerupe.
  • ‘Atentie, se inchid usile!’ Langa ‘Limbajul trupului’ se asaza un tip pe la vreo 29, cu ten masliniu si buze carnoase.  Poarta o camasa roz, un costum negru cu dungulite albe si o servieta din piele neagra, pe care o sprijina intre gambe. Sunt multumita ca pot continua experimentul si ma pun pe privit. Nu trebuie sa astept mult, subiectul meu trece rapid peste elementul supriza – isi muta pentru o clipa privirea undeva in dreapta mea, apoi revine. Statuie, adica neutra, nu-mi iau ochii de la el in tot timpul asta. Piciorul drept ii zvacneste si loveste podeaua – s-a convins ca e vizat. Ma priveste din ce in ce mai lung si mai clar, incat incep sa simt ca cea studiata sunt eu. Adrenalina creste, piciorul zvacneste din nou, dar pupilele mele raman nemiscate pana cand trenul ajunge in statie. Ma indrept spre usa si nu il mai privesc, dar simt cum imi pandeste miscarile si imi cauta privirea. In drum spre iesirea de la metrou, trag cu ochiul in spate, in timp ce ma prefac a cauta ceva in geanta – a coborat si el. Merg cu pas grabit spre trecerea de pietoni si traversez pe rosu, prin fata unei masini. Ajung pe celalalt trotuar, convinsa ca graba mea e un semnal suficient de clar pentru a pune capat urmaririi, cand hopa! Subiectul aterizeaza langa mine, blocandu-mi drumul. Ii zambesc si imi zambeste inapoi, spunandu-mi ca a observat cum m-am uitat la el. ‘Asa e’, recunosc eu, ‘m-am cam uitat’ si-l intreb ce parere are despre asta. El ezita, ‘Nu stiu cum sa interpretez’,imi raspunde si ramane nemiscat, asteptand o explicatie. Asa ca ma prezint si se prezinta (il cheama M., un nume arabesc/turcesc) si ne strangem mainile. ‘A fost un experiment’, ii spun misterioasa, iar daca vrea sa afle mai multe, imi poate lasa un numar de telefon (la care, gandesc pe moment, ii pot trimite un link al festivalului). Citesc pe fata lui ca l-am bagat de tot in ceata, dar imi intinde totusi o carte de vizita. Ii spun ca trebuie sa plec, imi spune ca el merge in directia opusa si ne despartim. Dupa cativa metri, realizez ca, furata de ghicitul in priviri, am coborat cu o statie mai tarziu – unde locuiesc, nu unde trebuia sa ajung. Ma intorc, la timp sa il vad pe M. coborand la metrou, si pasesc  incet, ca sa nu-l ajung din urma, in timp ce citesc pe cartea de vizita ‘M. A. /Assurance and audit’.
  • ‘Atentie, se inchid usile!’ Ma asez pe un scaun langa usa si ochii mi se lipesc de gardianul de la Scorseze Security (paza de la metrou), care sta sprijinit de garnitura dintre vagoane. E inalt si bine legat, pe la vreo 30 de ani. Ma observa rapid, caci sunt putini calatori. Cu privirea mea neutra, ii sustin cautatura timp de vreo zece secunde. Se intoarce brusc in directia opusa si rade.  Cand revine la pozitia initiala, il fixez din nou. Dupa nici cinci secunde, imi intoarce din nou spatele, rade din nou. Cam aici se va stabiliza relatia noastra, imi zic, si schimb directia privirii, in cautarea unui alt subiect.
  • In fata mea, doi tineri americani (dupa infatisare) poarta uniforme si ecusoane cu ‘The Church of Jesus Christ’, pe care le este scris si numele. Unul din ei isi cerceteaza cu mare interes ceasul, celalalt contempleaza imprejurimile, oprindu-se in treacat si asupra mea . Mormoni…interesant, imi spun. Si il privesc intens. Nu reactioneaza, se uita ganditor undeva in zare, spre celalalt capat al metroului.  Daca l-as fixa destul de mult timp, din capul lui ar incepe sa iasa fum. Asa imi imaginez pe moment, pentru ca este atat de indiferent si are tenul atat de deschis (deci mai sensibil la radiatii). Asa ca imi mut privirea pe usa vagonului, pentru cateva secunde. Revin apoi la punctul dintre ochii vecinului meu blond-roscat si il fixez neutra, dar nerabdatoare, caci timpul este scurt – nu am decat o statie la dispozitie. Aproape imperceptibil, blondul isi ridica privirea spre mine si o coboara repede la loc. Gotcha! Ma ridic… si ma-ndrept spre usa, e statia mea.