Orasul strain (AyurDidi)

Dreapta duce acasă, stânga nu, aşa că într-o după-amiază târzie de sâmbătă, micul Broscoi alese stânga în locul dreptei. Nici nu intră bine pe strada lui, Image fostă Soarelui, că şi auzi o voce care îl întrebă cât este ceasul. Broscoiul se sperie, pentru că în jur nu se vedea nici ţipenie de om şi, pentru moment, îl bănui pe Câinele cu eye patch negruImage care îl privise întrebător încă de când pusese piciorul pe stradă. Strigat a doua oară, Broscoi cel mic văzu că în curtea casei pe care tocmai o pozase era o batrână tunsă scurt care citea ziarul. Uşurat, îi răspunse, apoi ascunse ruşinat aparatul făcător de poze şi o porni, agale, mai departe.

Strada încă necunoscută îl întâmpină pe Broscoi cu o linişte neaşteptată, neobişnuită, ba chiar nepământeană pentru un oraş aşa de mare şi, de obicei, gălăgios.

ImageÎnsă Broscoi cel curajos merse drept înainte şi bine făcu, căci mesajul din faţa lui îi arată clar că făcuse alegerea perfectă.

Image

Încurajat de acest mic semn al Destinului, Broscoi continuă să lipaie pe asfaltul prea fierbinte pentru luna mai, ocazie cu care află cine a trăit la numărul 9A, de pe fosta stradă Soarelui, acum a lui T. Aman. Image

Fericit că prinse din zbor o aşa informaţie nouă, Puiul de broască o şi piti în buzunarul din spate al pantalonilor pentru că simţi în ceafă privirea fixă a unor ochi din poartă, ochi peste care atârna, lăţoasă, o iederă uscată. Image     Broscoi îi făcu cu tifla, dar nici nu apucă să mai facă 3 paşi în faţă, că văzu cu stupoare cum strada se termină într-o bifurcaţie. Este ştiut că dreapta duce acasă, aşa că Broscoi îşi stabili pe loc nişte Imagesi o coti, fireşte, la stânga, unde două măşti

ImageImageîi aduseră aminte că trebuie să fie cu mare băgare de seamă când fotografiază cablurile din Oraşul StrăinImage pentru că acestea te prind, te cuprind şi, până la urmă, te sting.

ImageBroscoi cel mai puţin curajos se sperie atât de tare, încât nu văzu Taxi-ul mare şi galben în faţa căruia aproape că sărise. Şoferul se uitâ încruntat Imagela Broscoi cel tremurând şi-l dojeni pe un ton răstit:

ImageBroscoi nu mai zise nimic, lăsă baltă şi plimbare şi poze, şi plecă înapoi spre casă cu capul în pământ. Înciudat şi supărat pe slabiciuna sa, mormăi un: ImageSe linişti abia dupe ce ajunse în casă când, după ce-şi trase sufletul, avu timp să se gândească la Oraşul Străin, aşa cum îl văzuse el azi şi aşa cum părea privit de la fereastra sa.

Image