Stranger in a bar by Osi

Terasa Traffic, zona Alba Iulia, sâmbată după-amiază.

Terasa e destul de mare cu mese și scaune din imitație de ratan, împrejmuită de un gărduleț și umbrită de copaci. În celălalt capăt al terasei, două femei, cu câte o limonadă-n față. La două mese de ei, doi bărbați cu câte o bere. Unul dintre el vorbește și gesticulează foarte mult. La o altă masă, un tânăr până-n 20 de ani, cu un tricou verde cu cifra 80 pe spate stă la cafele cu o doamnă mult mai învârstă. Ar putea să-i fie chiar mamă. La o altă masă, un domn, singur. Are o pungă pe unul dintre scaune, stă cu telefonul la ureche, dar mai mult ascultă decât vorbește. Este pe diagonală cu mine și-l văd cum se tot uită la mine. Are în jur de 40 de ani, e gras, chel și cu ochelari.
Chelnerul e foarte politicos se mișcă repede și prompt. La masa de lângă mine se așeză un domn și doamnă. Chelnerul le șterge găinațul de pe masă. Sunt de vârsta a treia. Doamna are părul până la umeri, tapat ca un cuib de barză, unghiile lungi și ascuție și lăcuite cu roz și ține-n mâna dreaptă o țigară electronică. Domnul e într-o cămasă în carouri și de gât are prins cu un șnur o pereche de ochelari de vedere. Vorbesc foarte încet, aproape pe șoptite. Nu se hotărăsc ce să mănânce. Domul nu mai vrea „iar porc”, iar doamna începe să-i cirescă diferite feluri de mâncare din meniu. Dau comanda către chelner (băturile par la fel de greu de decis, ba fie bere fără alcool, să fie bere cu lămâie, să fie suc…și se opresc la cola și lipton).
E liniște. Doar muzica de bumți-bumți de la terasa de fițe de lăngă mai sparge tăcerea. Fiecare masă ocupată e un alt univers. Oamenii par a fi în niște globuri de sticlă în care singura intervenție e cea a chelnerului . Sunt concentrați pe discuțiile cu partenerul și la băuturile din față. Se vorbește încet, nu aud mai nimic. Doar domnul singur, preocupat de telefon e cel care-și rotește privirea pe terasă, de cele mai multe ori fixată pe mine, poate din simplul motiv că-s și eu singură la masă fără globul de cristal în care să se vaporizeze discuții. Mișcările oamenilor sunt domoale. Până și fumul de țigară al fumătorilor se ridică domol în aer. Parcă ar fi într-un alt timp, rupt de agitația de dincolo de gărduț. Cele două femei par foarte serioase și apăsate. Tânărul stă absent cât doamna vorbește la telefon. Cei doi domni și-au terminat porția de bere și părăsesc terasa în liniște. Aproape că nu-ți dai seama că s-au ridicat și că în urma lor au rămas pentru puțin timp două halbe goale pe o masă. La fel și domnul singur, își ia punga de pe scaun și dispare. Doar pe cei de lângă mine îi aud șoptind.
Oamenii își direcționeză atenția asupra celui de lângă ei. În lipsă, salvator e telefonul …. domnul singur care a stat numai cu telefonul la ureche, eu care notam detaliile pentru a vi le transpune… Oamenii nu prea ies singuri. Multora le e incomod să-și rumege gândurile în singurătate în public. Și dacă o fac, o fac pentru scurt timp. Beau o cafea, se ridică și pleacă. În schimb, o cafea, o limonadă, o bere în doi durează mai mult.

Timpul pentru oamenii în grupuri se dilată.