Extraterestrii by Andilandi

Aveam cinci ani. Vară-mea avea patru. Mătuşă-mea naşte iar, de data asta un băiat. Agitaţie mare în familie. Vară-mea avea un frăţior. Era în centrul atenţiei, ca o adevărată vedetă. Va avea pe altcineva cu care să se joace, de care să aibă grijă, va fi cel mai bun prieten al ei. Eu nu aveam un frăţior.😦 Şi urma să fiu înlocuită din calitatea de cea mai bună prietenă. Micul fenomen apărut în familie îmi va lua locul. Plânsete, jalete, urlete…. vreau şi eu frăţiorul meeeeeuuuuuu!
Unchiul Petre vine cu ideea salvatoare: dar ai unul, ce nu ti-l mai aduci aminte? E un puşti formidabil şi, tocmai de accea, a fost luat de extratereştrii în lumea lor, sa-l transforme în conducătorul lor. Nu-ţi aminteşti farfuria aia zburătoare care pluteşte uneori seara deasupra casei? E el, îi e dor de tine şi vine să te vadă. Hmmmm… oi fie eu mică, ştiu destule istorii cu extratereştrii, cunosc bine farfuria zburătoare cu pricina, dar povestea asta e cusută cu aţă albă. Doar că imaginaţia unchiului Petre e fară margini şi tese o intrigă fenomenală de care mă îndrăgostesc iremediabil. Povestim până târziu în noapte şi mă las sedusă de acest frate formidabil, care se pare că mi-a dat zeci de dovezi că există şi care îmi e mereu aproape. Şi apoi, cum aş fi putut să refuz un frate ce urmează să conducă o civilizaţie extraterestră din altă galaxie în schimbul unui crăuitor înfofolit în scutece, fără mari perspective de viitor, oricat de fantezist ar putea suna aşa ceva.
Aşa l-am adoptat pe Alex, personaj care mi-a umplut viaţa cu aventurile lui mulţi ani de atunci înainte. Plus că aveam pe cine da vina dacă făceam vreo nefăcută, iar mama, partaşă la povestea unchiului Petre, nu putea să mă contrazică.
Au trecut mulţi ani de atunci şi, cu timpul, Alex a încetat să mai apară. O dată instalat în funcţie, nu mai gaseşte timp pentru vizite. Riscurile meseriei.🙂 Am studiat temeinic astronomia ca să găsesc o posibilitate să-l reîntâlnesc dar, m-am lovit de o barieră de netrecut: spaţiu-timp. Sunt încă seri de vară când urmăresc cerul, îmi aleg o stea sau o galaxie şi îi zambesc sperând că el e totuşi acolo şi face acelaşi lucru. Daca nu el, macar unchiul Petre. Alex a fost eroul copilăriei mele, cel mai bun prieten din lume şi, dacă aş vrea să le arăt ceva omenesc extratereştrilor, aş vrea să îi fac să înţeleagă cum arată şi se simte o prietenie.