Interacţiune “Random” cu străini – de Sasha

E duminică dimineaţa şi mă pregătesc de odihnă dar visez urât, şi trist, deci n-am parte. Negociez cu alarma cam din oră în oră până pe la 17:30. “Trebuie” îmi zic pe un ton certăreţ, “ai temă pentru mâine şi nu ai stalk-uit încă pe nimeni”. Cedez dar, cum nu beau cafea, decid să-mi petrec cele 10-15 minute dedicate acestui sport tot în pat. Îmi fac un plan minimalist – ies, pândesc un singuratic vreo 10 minute, intrăm în vorbă, scriu articolul, done – de care sunt foarte mândru, pun căştile şi plec dar fără “dum dum dururum” ci cu vocea Geei care-mi spune că sunt un insomniac obosit.

O iau agale pe calea Victoriei şi nu trece mult până zărasesc subiectul numărul unu. Un tip, cocoţat pe o bordură, pantaloni scurţi roşii, citeşte ceva. N-am curaj, nu încă, aşa că îmi văd de drumul meu spre Universitate, că doar acolo o să fie puzderie de lume care aşteaptă pe bordurile de la gura de metrou, ieşirea TNB. Fals. Uit mereu că asta se întâmpla înainte de Mall-uri şi terase gârlă în centrul vechi. Ochesc totuşi un puşti care se relaxează întins pe iarba. Treaba nasoală e că mă ocheşte şi el pe mine şi deja i-am devenit suspect. Zic lasă, mai rulez o cămilă că nu-i decât şase patruzeci, termin de ronţăit covrigul meu cu toate seminţele şi n-o să mai ştiu de unde să aleg la câti or să se strângă. Din nou fals. Dacă nu sunt grupuri, sunt perechi… Of Doamne, de ce n-am oprit eu langă maşina aia de poliţie că părea aşa de singur domnu’ gabor cu integrama lui? M-a bătut el gândul atunci dar l-am bătut înapoi şi iată-mă singur cu singuraticul de pe iarbă care mai că nu-şi scoate el carneţelul să scrie pentru experimentul meu.

Cişmigiu să fie. Şi a fost cu noroc. O pătură, o domnişoară, o carte şi-un copăcel. Nişte băieţi cântă la chitară, am zărit un loc perfect de observaţie fix în spatele ei şi mă pun pe căutat idei. Toamna e frumoasă.. pardon, primăvara e frumoasă, ţânţarii mă pişcă, ascult Get Lucky, coverul Geei de la 2021Km >>> https://soundcloud.com/2021km/get-lucky (nu v-am spus că-mi place de mor?), floricele, floriceeeeele… îmi aduc aminte de Toma Caragiu în piesa “Un Alpinist convins”: ce liiinişteeee, aeeeer, verdeaaaaţăăă. Inevitabil uit de ce m-am aşezat acolo şi încep să rememorez piese de teatru radiofonic. Noroc cu geamul buclucaş care de nicăieri a început să-mi bage soarele în ochi şi minţile-n cap… tot fără idei ce-i drept.

Stă aproape nemişcată, turceşte, îi fac o poză şi culmea atunci o pişcă şi pe ea ţânţarul.

DCF compatable JPEG Img

Deja avem ceva în comun. Mă bucur. Şi scriu.

“Au trimis-o pe pământ sub formă de floare de câmp şi i-au spus: Vei creşte la umbra unui copac, te vor hrăni razele soarelui şi tuşul din paginile cărţilor. Va veni în zbor de pasăre şi-ţi va şopti că-i eşti primăvara din suflet. “

Merdă – căcatul franţuzesc că-i de bon ton – se încalţă, vrea să plece şi eu n-am scris decât porcăria asta. “Pune-i final, scrie ceva pe post de încheiere şi fugi la ea că stai ca prostu’ de douăjde’minute şi ţi s-a făcut şi foame”

“Şi au trait fericiţi până la adânci bătraneţi”. Căcat, clişeu, e artă bag picioru’, fug.

Eu: Bună, eu sunt Sasha. Am scris ceva pentru tine, vrei să citeşti?

Ea: Bună. Da.

(Pauză, acum citeşte. Cele 8 secunde au durat fix 5 secunde, încalc codul bunelor maniere – ediţia 1995 – şi-i întind mâna)

Ea: E mişto.

Eu: (cu mâna întinsă) Mulţumesc. Cum te cheamă?

Ea: Teo. (Şi zâmbeşte.)

Eu: Am scris-o pentru tine

Teo: Ce drăguţ, îţi mulţumesc. (Şi iarăşi zâmbeşte. Cred că a ţinut-o într-un zâmbet toată conversaţia.)

De aici încolo nu vă mai pot reproduce discuţia pentru că pur şi simplu am uitat în ce ordine să le aşez. Daaar, vă spun că citea Asimov (am uitat titlul cărţii – ceva cu alieni clar) şi avea o păturică cu Star Wars – pasiune insuflată de tatăl ei. Are 20 de ani, este studentă la Psihologie după un an de Cibernetică la ASE (timp suficient în care să-şi dea seama că vrea să facă ceva mişto cu viaţa ei). A venit din Câmpulung Moldovenesc şi cel mai mult în Bucureşti îi place scena culturală, se bucură de concerte, evenimente, expoziţii, spectacole şi de oamenii faini pe care i-a cunoscut aici. Vorbim despre muzică, mi-i recomandă pe Loungerie 2 (II) şi menţionează ceva de Abator Industries. Îi notez cuminte şi ascultător pentru că iarăşi îmi zâmbeşte şi se pare că i-au plăcut mult. Ascultă Jazz, Funk, Indie şi altele tot atât de faine. Ea îmi spune că voluntariază pentru SmartAdd iar eu îi povestesc despre experimentul nostru şi mă bucur să aflu că auzit câte ceva de festival, aşadar mă ofer să-i trimit programul şi acceptă să dea cu “a-rondul” pe carneţelul meu. Are şi ea carneţelul ei cu care acceptă bucuroasă să-mi pozeze. Îi urez să scrie multe lucruri frumoase în el.

DCF compatable JPEG ImgDCF compatable JPEG Img

Ne pregătim să luăm calea asfaltului iar între timp aflu că şi-a luat cu ea cei 7 ani de-acasă când şi-a adunat micul şerveţel cu mucuri de ţigară ca să-l arunce frumos la coşul de gunoi. Şi, dacă tot era în drum, a adunat şi-o pungă de plastic din iarbă. Peste astfel de oameni să tot dai.

La multe revederi Teo.