Ce le pot spune eu extraterestrilor!

Buna prieteni extratereștri! Până să vă prezentați voi cine sunteți, de unde sunteți si ce faceți, va voi spune eu cine ’’suntem noi oamenii’’.

Prieteni de departe, vreau sa știți ca mă voi exprima la un mod general. Asta înseamnă ca ii voi include si pe ceilalți oameni de pe pământ în povestirea mea, oricum în general suntem la fel.

Mă bucur prieteni extratereștri ca ne-ați găsit, că ați găsit aceasta linie  de comunicare cu noi, așa ne ajutați si pe noi sa comunicăm cu planuri mai elevate.

Noi am încercat si tot încercam sa luam legătura cu alte ”planuri”, dar nimeni nu știe dacă am găsit sau nu alte forme de viața mai departe de pământ.

Vedeți voi, deja v-am dat de înțeles câte ceva despre noi, cum ar fi ca atunci când noi va căutam, aveam credința că se poate, dar trăiam și cu incertitudinea de a fi sau a nu fi așa.

Suntem puțin confuzi și nu prea credem că suntem confuzi.

Eeeeheee, acest nu prea este valabil pentru unii dintre noi, oamenii, când avem convingeri, și atunci când spunem și credem cu certitudine ceea ce credem că gândim.

Când de fapt nu știm ca ceea ce gândim, este mai mult decât mai puțin, implementat, de mult timp încoace , de către cei care au venit după cei care au fost si așa mai departe.

Adică din vorbă în vorbă, din neam în neam, din popor în popor. Oooo, șiiii avem o mândrie de popor așa de mare încât avem granițe. Ne jucăm de-a verificatorii când trecem granițele.

Știți prieteni, noi pe pământ ne împărțim cam in 194 de neamuri diferite, vorbim atâtea sau mai multe limbi diferite, asta pentru că avem și dialecte. Câte tari atâtea obiceiuri!

Noi ca oameni avem culori diferite, depinde de loc, daca e mai cald sau mai frig. Dar oricum in ultima perioada ne-am amestecat mult. Acest lucru pe unii ii deranjează, iar pe alții îi bucură.  Așadar ca si culorile când le amesteci când pictezi, așa si oamenii, iar acum avem mult mai multe culori ale pielii ca în trecut.

Voi pictați acolo?

Legat de culorile pe care le avem, stați liniștiți, că în rest arătam la fel, avem cate două mâini si două picioare, ne împărțim în bărbați si femei. Ne numim oameni și locuim cu toții pe Pământ.

Casă  asta a noastră care se numește planeta albastra si are cam 4,57 miliarde de ani.

Credem că știm cu certitudine ca am descoperit o rocă care are 4 miliarde de ani, prin urmare suntem isteți, avem aparatura pe care am inventat-o noi, aparatură care sa ne ajute sa aflam cat mai multe despre aceasta a noastră planetă.  In același timp noi credem că am apărut ca viața pe pământ in urma cu 3 miliarde și jumătate de ani.

Unii dinte noi cred că viața pe pământ vine din forme extraterestre.  Nu știm sigur, dar cu siguranța suntem curioși daca mai e cineva in afara de noi in Univers, si in același timp ne este frica de asta.

Oare suntem rude cu voi?

Pe de alta parte, ca oameni, suntem frumoși, facem lucruri care ne fac plăcere, ne palce să povestim, să inventam, să iubim, ne jucam, radem, ne bucurăm, ne bucurăm chiar când ne bucurăm.

Vedeți voi suntem suntem copii si ne iubim. Iar ca și copiii la joaca, mai facem si năzbâtii. Adică ne mai batem, ne mai certam, apoi ne împăcam, asta pentru ca, așa cum v-am povestit mai devreme avem certitudini, fiecare crede în partea lui că are dreptate, ’’ dacă mama așa mi-a zis, așa este!’’

Unii copii sunt mai mari, iar atunci când suntem mai mari ne numim adulți. De multe ori ca  adulți uităm să ne mai jucam și mulți dintre noi devenim  serioși, prea serioși.

Hehehe, sa vedeți ce trăsături avem când suntem serioși  mult timp, constrim dungi pe fata, dungi care se numesc riduri, apoi mai avem și dureri de cap, iar ceea ce ne afectează în plus, este că stăm mult timp triști.    –  Știți?! La cate medicamente si tratamente avem pentru te miri ce, iaca prieteni, că pentru tristețe nu prea știm ce să luam.

Apoi când, cea mai mare parte dintre noi înaintează  în vârstă, aceștia se numesc bătrâni,  iar atunci ajungem să ne dam seama că nu era să greu doar să ne bucurăm!

Dragi prieteni extratereștri, eu sunt mică, știu povestea asta cu bătrânii de la cei care au ajuns așa în vârstă încât se numesc bătrâni.

Si mai e ceva, am învățat si am văzut, ca noi atunci când devenim bătrâni suntem iar ceea ce am fost, adică copii!

Noi stim sa iubim pe ascuns, si sa ducem razboiae in public. Ne lasam raniti de cuvinte si ne ranim cu cuvinte. Mulți dintre noi  Nu ne prea cunoastem pe noi insasi si ne consumam timpul altfel decât ne-am dori apoi ne place sa ne aventuram  in căutarea timpului pierdut. Noi avem multe amintiri vise si speranțe din care traim.  Planuri si fapte mai puțin.

Noi suntem si capricioși, și exigenți, și simpli, și boemi, și extravaganți, ne naștem buni si murim buni, între timp unii dintre noi sunt mai puțin buni, adică mai certăreți, si asa mai departe.

La sfârșit va pot spune ca ne place la nebunie sa amânam lucrurile, amânam sa spunem cuvinte frumoase, amânam sa ne bucuram de teama pierderii, de teama pierderii amânam sa iubim, să trăim fiecare clipă. Încă învățăm ca totul se duce, încă învățăm ca este mai bine sa consumam o stare, o emoție, o bucurie, chiar si o iubire de o zi, Tu ce faci pr sa ocolim. Pana ne luam cu adevărat lecția, nouă ne place să conservam.

Vrem să ajungem sa înțelegem că nu ne salvăm dacă fugim și amânam. Ne întrebăm mereu, pentru ce suntem pe acestă planetă și ce este moartea! Nu știm!

Nu prea știm cum să înfruntam faptul că totul se duce, de fapt eu cred că se transformă!

Cum ar fi, o iubire netrăită sau neconfesată se va putea transforma într-un regret.

Sau o iubire într-o amintire! Lucruri mici în lucruri mari sau nimic!

Așa cum v-am spus suntem copii. Copii care ajung, cu timpul, să uite ce ii fac cu adevărat fericiîi si apoi spre sfârșitul vieții sa își readucă aminte. Ăștia suntem!

Între cele două copilării credem ca  avem control și știm ce avem de făcut.  Surpriză, la ceva timp ne întrebăm unde-s anii!?!

Mie îmi vine sa vorbesc la nesfârșit, despre noi și cum suntem noi pe pământ!

Suntem simpatici.

Voi cum sunteți?